Cel puţin două sunt dimensiunile sub al căror semn ar trebui să plasez articolele pe care le voi scrie in această categorie:
– întâia dimensiune este cea de părinte al unor elevi care învaţă în sistemul public de educaţie din România;
– cea de-a doua este cea de profesor care, nu întâmplător, are prilejul să analizeze şi să prezinte, an de an, pe scurt, sistemul de educaţie din România în cadrul unui curs care vizează modul de formare şi dezvoltare a resurselor umane de pe piaţa de muncă din România;
Pe de o parte mă confrunt cu „sistemul” în fiecare zi, pe de altă parte, încerc să valorizez ceea ce este bun în sistem. Mă gândeam că situaţia mea este chiar mai dificilă decât a însuşi Ministrului Educaţiei, care, cel puţin, nu trebuie să opereze influenţat de relaţia dintre fiica lui şi sistemul pe care îl „păstoreşte”, pentru simplul fapt că ea nu învaţă în România.… Citeste mai mult
